Dislexie este o tulburare de învăţare, care se manifestă ca o dificultate cu citirea, ortografice şi în unele cazuri matematică. Este separată și distinctă de lectură dificultăți care rezultă din alte cauze, cum ar fi un deficit de non-neurologice cu vizual sau şedinţei, sau instrucţiuni de lectură săraci sau inadecvate.
Se estimează că dislexie afectează între 5% și 17% din populația de U.S..
Dislexie este considerat a fi rezultatul unui defect/diferenţa neurologice, şi deşi nu un handicap intelectuale, un handicap limba, printre altele.
Există mai multe definiții de tulburare numită '' dislexie '', dar nici un consens.
Federaţia Mondială de Neurologie definite dislexie, după cum urmează:
- '' Dislexie specifice de dezvoltare este o tulburare manifestate de dificultăţi de învăţare pentru a citi în ciuda instrucţiuni convenţionale, informaţii adecvate şi oportunitatea socioculturale adecvate. Este dependentă de fundamentale deficienţe de percepţie, care sunt adesea de origine constituţionale.''
Unele dintre alte definiţii publicate sunt pur descriptiv, în timp ce încă alţii întruchipa teorii cauzalitate. La definițiile diferite utilizate de către cercetători dislexie şi organizaţii din întreaga lume, se pare că dislexie este nu un singur lucru, dar mulţi, în măsura în care acesta serveşte ca o pentru biosiguranță conceptuale pentru un număr de lectură deficitele abilităţile şi dificultăţi, cu un număr de cauze.
Castele și Coltheart, 1993, descrise tipurile de dislexie developmental fonetică și suprafață prin analogie clasice subtipuri de dislexie dobândite (alexia) care sunt clasificate în funcție de rata de erori în lectura non-cuvinte. Cu toate acestea distincţia între suprafață și fonetică dislexie nu a înlocuit terminologia empirice vechi dysphonetic versus dyseidetic tipuri de dislexie. Distincţia suprafața/fonetică este numai descriptiv şi lipsit de orice ipoteza aetiological privind mecanismele care stau la baza creierului, în contrast distincţia dysphonetic/dyseidetic adresează două diferite mecanisme: — unul se referă la un deficit de discriminare de vorbire, şi alte o depreciere percepţia vizuală.
Cei mai mulţi oameni cu dislexie care au tipul de Dysiedetic Boder lui, au atenţională şi procesul de dificultăți spaţiale care interferează cu achiziţionarea de lectură.
Nu există nici un remediu pentru dislexie, dar dyslexic indivizii pot învăţa să citească şi să scrie cu sprijin adecvat de învăţământ.
Pentru alfabetul scris sisteme, obiectivul fundamental este sensibilizarea copilului corespondenţe între graphemes și foneme, şi se referă acestea pentru citirea şi ortografie. S-a constatat că formarea concentrat spre limba vizuale şi problemele ortografice randamentele câştigurile de durată decât simpla formare fonetică orală.
Lecturi suplimentare
Acest articol este licenţiat sub Creative Commons Attribution-ShareAlike License. Se foloseşte material din Wikipedia este disponibil sub termenii Licenţei Creative Commons Attribution-ShareAlikearticol pe "dislexie" adaptat toate materialele utilizate la Wikipedia. Wikipedia ® sine este marcă înregistrată a Wikimedia Foundation, Inc.