Renină, de asemenea, cunoscut ca angiotensinogenase, este o enzimă care participă la sistemul de renină-face al organismului (RAS) care mediază volum extracelular (adică, că plasmă de sânge, limfatici și fluide interstiţială), şi vasoconstriction arterială. Astfel, aceasta reglementează organismului medie arterială tensiunii arteriale.
Renină a fost descoperit, caracterizat și numit în 1898 de Robert Tigerstedt, profesor de Fiziologie la Institutul Karolinska din Stockholm.
Structura
Structura primară a precursorilor renină constă din 406 aminoacizi cu un pre-şi o pro-segment care transportă 20 şi 46 de aminoacizi, respectiv. Renină maturi conţine 340 aminoacizi şi are o greutate de 37 kDa.
Secreţia
Hormonul peptida este secretat de rinichi de celule specializate numite celule granulat aparatului juxtaglomerular via 3 Răspunsuri:
- (1) Scăderea sânge auxiliare (care ar putea fi legate de o scădere a volumului de sânge) ca detectat de baroreceptors (sensibilă la presiune celule). Aceasta este cea mai de cauzalitate între tensiunii arteriale şi secreţia de renină (celelalte două metode acționează prin căi mai).
- (2) O scădere a nivelurilor de clorură de sodiu în ultra-filtrat de nephron. Acest flux este măsurată prin densa macula aparatului juxtaglomerular.
- 3) Activitatea simpatic sistemului nervos, care controlează de asemenea tensiunii arteriale, prin intermediul receptorilor adrenergice beta1 .
Renină umană este secretat de cel puţin 2 căi celulare: o cale constitutivă pentru secreţia de prorenin şi o cale reglementată pentru secreţia de matur renină.
Renină activează sistemul de renină-face de clivajului angiotensinogen, produs de ficat, să cedeze face I, care este în continuare convertit face II de ACE, enzimei face conversia în principal în cadrul capilarelor de plămâni. Face II apoi constricts vaselor de sânge, creşte secreţia de ADH şi aldosteron şi stimulează hipotalamus pentru a activa Reflexul de sete, fiecare care duce la creșterea tensiunii arteriale.
Renină este secretat de celule de rinichi (de arteriolelor aferente), care sunt activate prin semnalizare (versiunea de prostaglandine) din macula densa, care răspunde la debitul lichidului prin distal lipsesc, de scade în perfuzie renală presiune (prin stretch receptori in the vascular wall), şi de stimulare nervoasă, în principal prin activarea receptorilor beta-1. O picătură în debitul trecut densa macula implică o cădere de presiune de filtrare renale. Funcţia principală a renină este, prin urmare, în cele din urmă produce o creștere a tensiunii arteriale, care duce la restaurarea perfuzie presiunea în rinichi.
Renină poate lega la ATP6AP2, care duce la o creştere fourfold în conversia angiotensinogen a face I peste care arătată de renină solubili. În plus, renină obligatorii rezultate în phosphorylation serină şi tirozină reziduurilor de ATP6AP2.
Nivelul renină mRNA pare a fi modulate la legare HADHB, HuR și CP1 într-o regiune de reglementare în 3' UTR.
Lecturi suplimentare
Acest articol este licenţiat sub Creative Commons Attribution-ShareAlike License. Se foloseşte material din Wikipedia este disponibil sub termenii Licenţei Creative Commons Attribution-ShareAlikearticol pe "renină" adaptat toate materialele utilizate la Wikipedia. Wikipedia ® sine este marcă înregistrată a Wikimedia Foundation, Inc.